Ca un adevărat fute-vînt al liberalismului românesc, Gigi Becali și-a pus săptămîna trecută în funcțiune priapismul ortodox, penetrînd de-a valma prezentatoare de știri, juriști, sociologi și inocenți patroni de televiziune.

Fiindcă vorba nu-i bîtă, deci neexistînd corp delict, ci doar un soi de porc delict care nu e luat în considerație de Codul Penal, ciobanul mistic a pendulat cu seninătate între băga-mi-aș și suge-mi-ați, cum pendulează de obicei între biserică și palat.

Așa cum nu poți da în judecată grindina sau ploaia, nici Gigi Becali nu-i tîrît la tribunal căci, considerîndu-se un soi de fenomen meteorologic, euroiul parlamentar se abate cu dejecțiile-i lingvistice asupra preopinenților în așa hal, încît la înghesuială să pară că s-au băgat cu toții de bunăvoie în portbagajul mîrlăniei sale.

S-a lansat pe piață ideea că Gigi Becali ar fi o creație a presei, un produs al mass-mediei, pe care nu-l poți stîrpi decît ignorîndu-l. Din nefericire pentru noi toți, el nu poate fi ignorat, căci este produsul pur al banului șmecherit și nemuncit, care stă la temelia capitalismului mioritic. S-ar mai fi bătut televiziunile pe mecla sa dacă ar fi rămas un simplu comersant de brînză de burduf la o tarabă din Matache Măcelarul? L-am fi zărit cel mult o dată la telejurnal, cu ața mămăligii în portofel și cu greutățile măsluite pitite în izmene de frica Poliției Economice.

Deși pare o blasfemie, nu mă pot abține a cita un fragment din Elegia a zecea duineză a lui Rainer Maria Rilke, în care, să mă ierte Dumnezeu, organul sexual al banului e leit Gigi Becali:

“O, cum ar strivi un înger, sub tălpi, bîlciu-amăgirilor,

mărginit de biserică, cea cumpărată de gata;

curată, închisă, dezamăgită, ca o poștă, dumineca.

Afară însă, de-atîta bîlci, marginile se încrețesc.

Scrînciob al libertății! Jongleri și scafandri ai zelul