Probabil aţi avut de-a face, la un moment dat în viaţă, cu persoane stricte şi extrem de pasionate de munca lor, care au dus perfecţionismul pe culmile obsesiei.

Persoane care prin comportamentul lor nu se poate să nu vă fi creat în minte un vălmăşag de întrebări referitoare la viaţa lor personală. Oare există, oare cu cine şi-o împărtăşesc, oare cum sunt partenerii lor, oare… chiar fac sex?

O serie de teorii interesante despre viaţa de cuplu susţin că sexul şi stresul sunt două variabile invers proporţionale. Practic, cu cât există mai puţin sex, cu atât mai mult stres se adaugă în viaţa unei persoane. Şi invers. Oamenii de ştiinţă germani susţin că o viaţă sexuală consistentă şi de calitate reduce tensiunea. Pe de altă parte însă, frustrările de natură sexuală transformă oamenii în nişte maşinării aproape obsedate de propria muncă şi care îi determină, într-un mod aproape masochist, să-şi asume tot mai multe obligaţii la locul de muncă. Acest cerc vicios duce, negreşit, la decesul vieţii sexuale.

Dr. Ragnar Beer, psiholog în cadrul University of Goettingen, susţine că cu cât viaţa sexuală a unei persoane este mai săracă, cu atât tentaţia de a munci mai mult este mai mare. Oamenii deprivaţi de activităţi sexuale simt nevoia de a-şi redirecţiona energia şi de a ascunde cumva de ei înşişi absenţa erotismului. Studiile doctorului Beer au demonstrat că 36% dintre bărbaţi şi 35% dintre femei care au parte de un singur raport sexual pe săptămână îşi fac mai mult de lucru la serviciu. În felul acesta, ei uită de sărăcia vieţii intime.

Workaholicii nu se gândesc la sex

Workaholicii sunt persoane dependente de propriul serviciu. Se trezec cu noaptea-n cap, ajung la birou înaintea colegilor, pleacă ultimii şi în general iau pauze puţine, se oferă singuri să îndeplinească sarcini care în mod evident îi aglomerează sau care pur şi simplu nu au de