La jocul de poker, chibitii se uita, uneori, sa vada ce carti ai in mana si reusesc sa transmita informatia asta adversarilor tai de la masa.
Contestatia mea in anulare de la ICCJ avea termen in 14 ianuarie pentru ca timp de peste 5 luni nu sosie inca motivarea condamnarii. Intre timp, completul respectiv de judecata s-a „intarit”cu doua judecatoare care ma judecasera si la fond. Pe buna dreptate, ele au facut cerere de abtinere. Cererea lor a fost respinsa (!), asa ca au ramas in complet. In aceste conditii, vineri, 11 ianuarie, am invitat un notar la penitenciar si am semnat (deci vineri) cererea de renuntare la aceasta actiune (si care a fost autentificata) pe motiv de compunere a instantei. Evident, ca am transmis aceasta informatie si familiei. De asemenea, avocatii si-au trimis diverse e-mailuri. Probabil insa ca s-a intamplat ca la poker. Cineva s-a uitat, peste umarul meu. Cine sa fi fost?
Asa ca, stiind ca eu, oricum, trimisesem cererea de renuntare la actiune inca din ziua de vineri, cele doua judecatoare au facut inca o cerere de abtinere (!) luni (14 ianuarie) dimineata, inainte de sedinta si culmea, de data asta, cererile au fost acceptate.
Trebuie sa recunoasteti, justitia este pasionanta. Probabil insa ca a fost o coincidenta si ca eu sunt prea banuitor.
Iar in ceea ce priveste formularea a doua cereri de abtinere in aceeasi cauza, mi-am adus aminte de o regula din dreptul canonic – chiar daca papa nu poate gresi, o noua cerere poate fi formulata in fata unui papa „mai bine informat”.
P.S. Imi pare rau sa-i dezamagesc pe cei care considera ca, renuntand la contestatia in anulare, am facut un „blat” cu Basescu. Numai cei care nu ma cunosc pot sa gandeasca in felul asta.
Sursa: blog Adrian Nastase
