Ministrul, cică liberal, al sănătăţii a decis că asigurările naţionale de sănătate nu vor mai deconta servicii oferite de spitalele private. Argumentul a fost năucitor, cel puţin pentru mine. Anume că banii “publici” musai să se îndrepte către spitale “publice”. Las la o parte faptul că, practic, nu există “bani publici”, ci doar aceia puşi în comun, din solidaritate (forţată sau nu) de Ion, Gheorghe, Ana, Florica etc.

Aberaţia maximă rezidă în a obliga cumpărătorul (pacientul) ca, din banii lui, să achiziţioneze marfa de la un anume magazine. Adică cel care îţi ia banii, statul, te obligă să-i şi cumperi marfa, din prăvăliile sale (spitalele). Dacă urmăm consecvenţi raţionamentul ministrului Nicolăescu, toţi bugetarii ar trebui să-şi cumpere şosete din magazine de stat (care, din fericire, nu mai există), întrucât sunt plătiţi din bani publici. Chiar domnia sa ar fi obligat să livreze poporului mostre din înţeleciunea sa doar TVR, nu şi canalelor tv private, pentru că este plătit din bani “publici”.

Ministrul argumentează, ca un “liberal” autentic, că spitalele private ar “căpuşa” acelaşi voios şi cuminte ban public. Cum aşa? Dacă are exemple de servicii facturate fictiv de acestea nu are decât să sesizeze parchetul privind eventuale infracţiuni. În oglindă, potrivit înţelepciunii ministrului, clinicile de stat sunt grijulii până la pedanterie cu banul “public”!

Chiar dacă, prin lege, sunt obligat la achitarea asigurărilor de sănătate către un singur colector tot nu este legitim ca încasatorul CNASS să încheie contracte cu un singur furnizor, ales în funcţie de proprietar, deci fără nici o legătură cu actul medical prestat de acesta. Apropo, din câte ştiu nu mai există farmacii de stat, doar private, care, pe logica lui Nicolăescu, “căpuşează” banul public, întrucât onorează reţete compensate.

E vorba, până la urmă, de o banală asigurare, ce