Să facem un efort de imaginaţie şi să zicem că Eminescu ar fi trăit azi. S-a întors de la studiile – neterminate – din străinătate. A publicat în reviste, e cunoscut, şi vrea să-şi facă un rost în ţară. Universitar n-ar putea deveni. Nu şi-a luat diploma. Revizor şcolar nici atît, tot din pricină că-i lipseşte licenţa. Îşi încearcă, să zicem, norocul în presă, căutînd o foaie potrivită cu înclinaţiile şi cu pregătirea sa.
E conservator, dar Jurnalul naţional nu-i inspiră încredere. La România liberă nu se bagă, din acelaşi motiv, chiar dacă ar fi de acord pe ici, pe colo, cu dna Mungiu. EVZ? şi Adevărul? Peste poate. Sînt de orientare liberală sau ce înţeleg ziarele astea prin liberalism. Gândul? O fi criticînd formele fără fond, chestiune la care şi el subscrie, dar are acolo un apucat cu care s-ar lua, una, două, la harţă, din motive de opiniune. Poate la ZF, foaie mai cu temeiuri economice, lucru convenabil, însă ce te faci că nu se amestecă în politică decît aşa, cu aluziuni, nu direct cum îl îndeamnă pe el condeiul. Cu televiziunile s-a lămurit în campania electorală. În loc să lumineze poporul, cum zic că le e misia, toacă la vorbe cu politicienii, încît vai de biet român, săracul, îndărăt tot dă ca racul!
Cu partidele nu s-ar amesteca, căci prea sînt de tot. Nu că şi-ar face iluzii asupra politicienilor, dar ceea ce îi separă e micul interes de grup. Dacă-i întrebi de doctrină, nu leagă două-n tei. Să-i înveţi nu vor, căci au ţîfna semidoctului care crede că le ştie pe toate. Să-i critici iar e degeaba: dacă nu le sună bine ce le spui, te acuză că ai interese ascunse.
Cu societatea civilă ar mai fi o cale, dar i-ar trebui ani lungi să-i adune pe cei ce glăsuiesc în numele ei şi să-i facă să uite de amiciţiile politice momentane. Încît, privitor ca la teatru tu în lume să te-nchipui…
Să facem un efort de imaginaţie şi să zicem că Emines
