Este de-a dreptul imatur să crezi că există vreo şansă ca la Congresul Partidului Naţional Liberal, care se va desfăşura, cel mai probabil, la sfârşitul lunii februarie, Crin Antonescu să fie debarcat din funcţia de preşedinte.

Nu doar pentru că va fi un congres organizat în mare pripă, într-un termen foarte scurt, care nu va da răgaz grupării „liberalilor adevăraţi” să se organizeze. Ci pentru că, acum, niciun membru PNL cu putere de decizie prin judeţe nu are vreun interes în schimbarea garniturii de la vârful partidului, tocmai în această perioadă, când împărţeala plăcintei puterii este în toi şi când oamenii din teritoriu au nevoie de răgaz pentru a-şi pune la punct angrenajul care le va asigura lor, familiilor şi clanurilor lor economice, o viaţă mai bună. Vor mai şterge, încă, destul de mult timp, cu mâneca costumului de firmă, sputa pe care „partenerii social-democraţi” le-o vor arunca cu mare dărnicie în obraz. Vor înghiţi în continuare, cu afişată seninătate, că partidul este condus de „intelectuali liberali” precum Nicolăescu, Marga şi Haşotti.

Şi, drept pentru care, vor fi, la fel de senini, juriu şi călău la execuţia publică pe care Crin Antonescu le-a pregătit-o celor care fac liberalism instituţionalizat încă din 1990, când actualul lider PNL învăţa, ce-i drept cu întârzierea datorată reprizelor prelungite de somn, să-şi ducă la nas batista, nu mâneca flanelei. Vor strânge, unii dintre ei, din dinţi, şi „vor tăcea pe veci”, căci preşedintele PNL a anunţat deja că, după Congres, nu va mai permite „tumbele mici” în partid.

Bine, veţi spune, „liberalii adevăraţi” vor pierde o luptă, nu şi războiul. Nu este aşa, pentru că gruparea în cauză va dispărea fizic, după congres, din PNL. Vor fi daţi afară din partid, dacă nu cumva vor pleca singuri. Fie că este vorba despre veteranii Andrei Chiliman, Călin Popescu Tăriceanu ori Ludovic Orba