Editura Academiei Române a întâmpinat cum se cuvine împlinirea a 163 de ani de la naşterea poetului nostru naţional - 15 ianuarie -, dată care a devenit şi ZIUA CULTURII ROMÂNE, prin lansarea volumului „Poesii de Mihail Eminescu”; ediţie critică, studiu introductiv, comentarii filologice şi scenariul probabil al ediţiei princeps de N. Georgescu. O spun de la început şi fără ezitare: este vorba de un adevărat eveniment cultural al anului, pe măsura personalităţii copleşitoare a celui omagiat, eveniment cu atât mai remarcabil dacă vom cunoaşte împrejurările în care a apărut această carte de excepţie. La începutul anului trecut, aşa cum prevăd nişte reglementări (şi ciudate, şi cu efecte cel puţin stranii) ale Ministerului Culturii, şi Editura Academiei a înaintat o listă de apariţii în 2012, cerând sponsorizarea celor mai importante dintre proiectele sale editoriale. Nu în paranteză ar trebui să reţinem profilul acestei edituri, care publică tratate ştiinţifice, monografii, atlase lingvistice, dicţionare, volume ale clasicilor literaturii, gramatica Academiei etc., de regulă cărţi la care se lucrează ani buni, uneori decenii, în elaborarea cărora sunt angrenaţi zeci de specialişti. Pe lista respectivă s-a aflat şi volumul care ne trezeşte admiraţia acum şi care, dacă ar fi fost după Ministerul Culturii şi după mahărul ce-l conducea la ora respectivă, udemeristul Kelemen Hunor, n-ar fi trebuit să apară! Ştiu, aflând aceste reproşuri - absolut întemeiate -, el ar spune că decizia aparţine Comisiei ministeriale, care e suverană şi a optat pentru anumite titluri. Ce spui, Franţ, sau, mai corect, Pişta? S-ar putea să fie aşa, dar, el, ca ministru al Culturii Române, şi haita sa de consilieri cum de nu s-au sesizat de nedreptatea ce se făcea în cazul POETULUI NOSTRU NAŢIONAL şi nu au luat măsurile cuvenite, îndreptând eroarea grosolană a Comisiei? Pe urmă, în absolut to