În Mali, trupele franceze avansează pe teren şi de fapt adevăratul război a început acum, odată cu faza sa terestră. După efectul surpriză al primelor atacuri aeriene greul abia acum începe, cel puţin aşa afirmă mai toţi comentatorii în presa franceză. Iar unii evocă deja faptul că acest război nu poate fi cîştigat doar cu armele ci şi cu o strategie politică.

In acest moment în jur de 800 de soldaţi francezi au debarcat deja la Bamako, capitala statului Mali, iar ieri prima coloană de blindate franceze a părăsit capitala îndreptîndu-se spre jumătatea de nord a ţării, unde se află de fapt „frontul”. Cum spun însă strategii, acest război este unul asimetric. Pentru că avem pe de o parte trupe care vor avansa într-un dispozitiv organizat, este vorba de cele franceze împreună cu cele maliene şi în curînd cu forţa africană. Iar pe de altă parte avem o nebuloasă topită în natură, zeci de grupuri care cunosc perfect terenul, mai precis deşertul, care dispun de o mare mobilitate şi care vor avea ca strategie hărţuirea la nesfîrşit a forţelor franceze şi africane, pe un teritoriul imens, de două ori mai mare decît Franţa.

Iată deci în ce tip de război a intrat Franţa, un război care riscă să dureze multă vreme, cu multe necunoscute la orizont. In paralel, Franţa, ajutată însă de Uniunea Europeană precum şi de alte state occidentale, se lansează pe un alt „front”, cel al reconstrucţiei statale în Mali.

In termeni anglo-saxoni Mali este un „failed State”, altfel spus un stat în descompunere, la fel ca Somalia. Cotidianul Le Figaro utilizează astăzi termenul de „stat fantomă”. Autoritatea politică a devenit ca şi inexistentă, administraţia de stat se dovedeşte a fi total ineficientă şi infestată de corupţie. Practic această degradare continuă a statului Mali durează de 20 de ani, iar comunitatea internaţională nu a văzut mare lucru. Un fel de democraţie