Arareori mi-a fost dat să văd un mai bun exercițiu de PR decât cel pe care premierul Vitor Ponta l-a făcut ieri (marți) companiei OMV Petrom. Cum ar veni, OMV Petrom nu mai e compania care se judecă la Paris cu statul român pentru costul ecologizărilor efectuate în 2009 și 2010 la Doljchim și Petrobrazi. Nici compania care a evaluat chletuielile de mediu pe care ar trebui să le recupereze de la România la 511 milioane de euro (peste trei sferturi din suma încasată de stat la privatizare). Nici compania care, prin poziția dominantă de pe piață, controlează prețurile carburanților la pompă (nu că ar fi celelalte companii mai puțin nevinovate). Nimic din toate acestea. OMV Petrom e, spune Victor Ponta, ”cel mai mare plătitor de taxe și impozite”, ”mai bun administrator decât statul român”, ”cel mai mare angajator”, ”cel mai mare investitor” etc. În concluzie, mai vedem, mai discutăm, mai analizăm cum va fi cu mărirea redevențelor din 2014, nu cumva să-i speriem pe cei de la OMV Petrom. ”Nu vreau să dau un semnal, cum s-a întâmplat în Ungaria, să ne punem cu satârul pe marile companii, pentru că într-un an, doi ne trezim că pleacă”, a explicat Ponta.
Foarte frumos. Asta ne și dorim pentru România: o țară paradis pentru marile companii. Dar ce facem cu locuitorii ei?. Dacă satârul rămâne în desagă în cazul marilor companii, nu cu aceeași măsură sunt tratați și micii investitori autohtoni (atâți câți au mai supraviețuit ”celebrului” forfetar Pogea). Da, ei sunt buni de puși la zid, deasupra capetelor lor flutură satârul forfetarului, buni plătitori ori mai puțin buni plătitori de impozite. Ce uită domnul premier e faptul că acești mici investitori, la un loc, reprezintă, de fapt, ”cel mai mare investitor din România”. Că dacă o parte dintre ei sunt ”mai puțin buni plătitori de impozite” nu e pentru că micii antreprenori autohtoni și-au umflat conturile bancare di
