Un fotbal aflat în insolvenţă are ca deziderat principal supravieţuirea, nicidecum felul în care ar putea face profit imediat. Asta pe termen scurt. În perspectivă, fotbalul românesc, dacă îşi propune să acceadă vreodată în normalitate, trebuie să ştie cum s-o facă.
Cunoaşterea aplicată, umilinţa şi curiozitatea de a ştii cât mai mult, pentru a deveni tot mai bun. Cam asta ar trebui să facem şi după ce trecem de aşa-zisa „apocalipsă”. Într-adevăr, e extrem de complicat să-ţi simplifici existenţa. Filosofia Barcelonei e cea mai bună pildă actuală. „Încerc să dorm cât mai puţin, ca să pot munci cât mai mult. M-oi odihni pe lumea cealaltă”, spunea Nicolae Iorga într-un interviu interbelic.
Revenind la oile noastre, cele 12 principii prin care te întăreşti şi prin care, în acelaşi timp, poţi face profit în perioada de transferuri sunt, de fapt, nişte concluzii la care au ajuns doi autori britanici. La fiecare dintre acestea - le-am putea denumi propuneri - s-a ajuns după o analiză puternic argumentată în cartea „Soccernomics”, de autorii Simon Kuper, în prezent editorialist la Financial Times, şi Stefan Szymanski, profesor de management sportiv la Universitatea din Michigan. Mă aplec, de data aceasta, doar asupra concluziilor. Pot fi privite ca nişte sfaturi virtuale pentru managerii unui fotbal supraîndatorat, aflat într-o perioada de austeritate aproape totală. Însă pot deveni subiecte de meditaţie pentru toţi cei care visează ca fotbalul nostru să devenă, într-o zi, unul civilizat.
1. Antrenorii proaspăt numiţi în funcţie au tendinţa de a irosi banii pe transferuri. Nu trebuie lăsaţi.
2. Foloseşte-te de înţelepciunea mai multor păreri eterogene când te informezi despre un jucător. Marja de eroare e mică şi fiecare părere avizată duce, într-un final, spre adevăr. Orgoliul atotcunoaşterii se va întoarce împotriva ta.
3. Protagoniştii ultimelor t
