Din momentul în care am decis să fac pasul din arena performanţei în cea a politicii şi mai ales, pe timpul campaniei electorale, toţi cei care m-au încurajat şi m-au susţinut, mi-au cerut la unison, să fac tot ce pot pentru a convinge senatorii şi deputaţii din Parlamentul României că sportul românesc trebuie salvat

Or, acum, când suntem în pragul deschiderii noii legislaturi, am obligaţia morală de a spune şi a face exact ce mi s-a cerut şi ce am promis: să nu abandonez sportul pentru politică, ci să promovez politica sportului pe scena parlamentară!

În spaţiul oferit cu generozitate de cotidianul Adevărul, invit să mi se alăture toate vocile celor care au înţeles că problema în sine e cu mult mai gravă decât o reflectă puţinătatea medaliilor şi titlurilor olimpice sau mondiale. Aceasta nu reprezintă, însă, decât vârful aisbergului aflat în derivă şi a cărui bază se topeşte vâzând cu ochii. Problema reală a României nu priveşte atât curba prăbuşită a înaltelor performanţe sportive, cât mai ales starea de sănătate a populaţiei, reflectată în potenţialul generaţiilor tinere!

Statisticile sunt deja îngrijorătoare! Centrul de calcul şi statistică din Ministerul Sănătăţii ne pune în gardă că 60% dintre adulţii români sunt supraponderali, ca şi 40% dintre copii! E dramatic însă că 30% dintre aceştia din urmă sunt deja obeji! Inutil să mai adaug că 75% dintre bolile contemporane sunt generate de obezitate. Potrivit Societăţii Române de Endocrinologie, obezitatea infantilă a devenit în România o adevărată epidemie, crescând de 20 de ori mai mult în ultimul deceniu! Motivele acestei veritabile tragedii naţionale? Mâncarea prea bogată în zaharuri şi activitatea fizică, în şcoli şi în afara lor, redusă la un nivel simbolic.

Ajungem astfel la ceea ce ne doare şi ar trebui să ne preocupe major: obligativitatea de a produce o schimbar