Patrimoniul istoric şi cultural al Bucureştiului zace între indiferenţa autorităţilor şi interesele unor rechini imobiliari, între mormanele de moloz şi cele de bani. ONG-urile care luptă pentru conservarea acestiuia duc o luptă asiduă de cinci ani cu instituţiile statului şi cu opinia publică, pentru un bun care aparţine tuturor, dar din care foarte puţini au acces la gustul extrem de dulce al acestuia.

Zilnic, asistăm neputincioşi la masacrarea sau chiar dispariţia totală a patrimoniului arhitectural al Bucureştiului. Clădiri cu sute de ani de istorie sfârşesc sub lamele necruţătoare ale buldozerelor, zone istorice cu străduţe înguste sunt invadate de clădiri de birouri, fără să se ţină cont de locurile de parcare sau de specificul arhitectural.

Pornind de la aceste realităţi absurd ale României anului 2013, Platforma pentru Bucureşti, alături de alte ONG-uri care luptă pentru conservarea partimoniului istoric şi cultural al Bucureştiului au lansat miercuri, la Ordinul Arhitecţilor Români, un raport întitulat „Patrimoniul Bucureştiului 2008 – 2012”, realizat de Asociaţia pentru Protectia şi Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo. Raportul prezintă, prin exemple grăitoare, situaţia actuală a patrimoniului construit din Municipiul Bucureşti şi face o sinteză a modului în care au acţionat (sau nu) instituţiile publice şi actorii privaţi în cazurile analizate.

Concret, din cele 2.621 de imobile înscrise pe lista mo­numentelor istorice (conform Listei Monumentelor Istorice ac­tualizate, www.patrimoniu.ro/LMI/LMI2010.pdf ) şi 98 de zone construite protejate, s-a accelerat. Dintre acestea, doar 225 erau semnali­zate cu o plăcuţă explicativă ca urmare a iniţiativei Asociaţiei Prietenilor Muzeului de Istorie Naţional, o organizaţie nonguvernamentală. Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei sunt, însă, uşor de reperat din cauza st