-AA+A

„Lumea secretă a nomenclaturii”, amintiri, dezvăluiri, portrete de Vladimir Tismăneanu Noua carte semnată de Vladimir Tismăneanu se vrea, de la bun început, un „burete”, un mijloc de a provoca absorbţia unui trecut istoric românesc de tip comunist nu prea îndepărtat şi, prin îmbălsămare spirituală, ştergerea acelui trecut. În acest caz, potrivit vine termenul comun folosit în te miri ce împrejurări: „Trecerea lui în nefiinţă”. Mărturisirile, pentru că până la urmă în depuneri de mărturii se constituie paginile, încep chiar cu ceea ce autorul doreşte cu ardoare să redea din memoria socităţii în care a trăit şi s-a format: „Copil de nomenclaturist”, „Jos nomenclatura!”, „comportament de nomenclaturist”, gen de formulări din lexicul politic pe care le-a auzit şi văzut în scris „de mii de ori”. Acum, eu nu cred că de 23 de ani Vladimir Tismăneanu s-a întâlnit cu formulările de mai sus prin mijloacele de informare în masă de mii de ori. „De mii de ori” este o exagerare tipică celor care doresc să se „afişeze în evidenţă”. Consider că Simona Senzual, starletă din şeaua foştilor loisiri, este în stare să exprime, în direct: „am fost înjunghiată de sute de ori!”.

Partea şarmantă a volumului este aceea prin care Vladimir Tismăneanu deschide poarta mercantilismului cu cărţi, anunţând din start că cititorul va avea de a face cu descrierea unei societăţi (o recunoaşte, totuşi), cvasisecretă, cu riturile, codurile, simbolurile, nostalgiile şi, nu mai puţin important, privilegiile sale. Ca atare, Vladimir Tismăneanu „descrie” după propriile viziuni aparatul de partid instalat de ruşi în România (ce mult îmi place termenul aparat, când e vorba de administraţie politică, uzat şi astăzi de către lideri cu arborescenţa lor cu tot!), care oricum a fost o castă parazitară, pentru că dispuneau prin prevederi interne, ordine „secrete”, de privilegii de care muritori