Este unul dintre puţinii politicieni care, deşi s-a născut la Fundulea şi nu prin Secuime, iar pe arborele său ginecologic nu ajungi la Attila, indiferent pe ce ramură o apuci, poate rivaliza oricînd cu UDMR-ul în ce priveşte lipeala la actul guvernării.
Un soldat în raniţa căruia stăteau ascunse stelele de general
Devenit locotenent în cadrul Armatei în 1983, Gabriel Oprea arde rapid etape şi grade, devine în scurt timp căpitan, după care maior de intendenţă, iar mai apoi absolvent de Drept, în 1990 şi, implicit, procuror militar. Era perioada gri a anilor ’90, în care cariera profesională a actualului vicepremier începea să se împletească cu politica, prin diverse relaţii personale, dar mai ales cu afacerile şi îmbogăţirea rapidă din tunurile tranziţiei. Intră direct sau prin intermediari în anturajul unor personaje precum Cătălin Voicu, Dumitru Bucşaru, Gigi Boeru, Mihai Necolaiciuc ori chestorul Dumitru Sorescu, fostul adjunct al IGP, cel care a jucat rolul principal în „Armaghedonul Poliţiei“, dar şi al unora precum Mukles Omar, fratele celebrului Hayssam, care era asociat în firma Ogharit Trading cu Sergiu, fiul chestorului Sorescu. Este exact acea perioadă, de aproape zece ani, care lipseşte din CV-ul stufos al actualului vicepremier. Urcă rapid pe treptele ierarhice ale armatei şi în anul 2003 primeşte cea de-a doua stea de general, după ce cu numai doi ani înainte fusese înaintat la gradul de colonel. Totul pentru activitatea deosebită depusă în timp ce a ocupat o funcţie asimilată generalului cu trei stele, respectiv cea de secretar de stat, şef al Administraţiei Rezervelor de Stat. Ba chiar, în anul 2000, primeşte Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de cavaler, de la Emil Constantinescu, distincţie dublată de Ion Iliescu cu Ordinul Naţional „Serviciu Credincios“ în grad de cavaler, în anul 2002. În anul 2003 este trecut în rezerv
