A reduce la tăcere și CSM ar fi pentru magistrați o greșeală majoră de care vor profita politicienii din plin.

Scandalul de la CSM nu dă semne că s-ar domoli. Totul a pornit de la alegerea unui procuror în funcția de președinte al CSM pentru prima dată în istoria acestei ins­ti­tuții. Tot pentru prima da­tă am avut în acest an o competiție strânsă între cei 2 contracandidați – dom­nul Aron și doamna Hăi­nea­lă -, câștigată, ca orice competiție electorală, de unul dintre aceștia.

Se pare că, spre deosebire de societatea românească, care are deja exercițiul de­mocratic al acceptării re­zultatelor alegerilor chiar și atunci când victoria este la muchie (să ne amintim de ultimele două alegeri prezidențiale), CSM nu a dobândit încă această maturitate. Ce­le două argumente vehiculate de tabăra nemulţumiților sunt extrem de ușor de invalidat:

1. Este contestat dreptul unui procuror de a ocupa funcția de președinte – cu toate acestea, atât Constituția, cât și legile spun că procurorul este magistrat, la fel ca ju­decătorul, și că CSM este instituția am­belor profesii.

2. Este contestată persoana doamnei Hăi­neală (pe scurt, unii membri CSM nu o plac) – preferințele și antipatiile pentru fie­care dintre cei 2 candidați au fost re­flec­tate de votul fiecăruia dintre membrii CSM. În consecință, opțiunea exprimată pentru doamna Hăineală de 10 colegi, spre de­o­sebire de votul a doar 8 dintre aceștia pen­tru domnul Aron, înseamnă că majoritatea din CSM dorește ca doamna Hăineală să con­ducă această instituție în 2013.

Orgoliile și nervii celor care au pierdut au generat o adevărată furtună în justiție, pes­te tot în țară declanșându-se proceduri pentru revocarea membrilor CSM. Totul a început prin cererile de revocare a dom­nu­lui Danileț și a doamnei Ghica pentru că ar fi votat cu un procuror pentru pre­șe­dinția CSM. Alte instanțe au cerut revocare