Pe site-ul ziarului „Gândul” a fost postată o înregistrare video cu Cristian Tudor Popescu vorbind despre Eminescu. Prin radicalitate şi prin expresivitatea violentă, intervenţia acestui publicist talentat şi cunoscut de toată lumea este memorabilă.

El declară, de la început, că Eminescu a fost ateu (deşi avea vocaţia religiozităţii), idee cu care sunt de acord. Din nefericire, însă, Cristian Tudor Popescu aduce ca argument în favoarea opiniei sale, în mod greşit, câteva versuri din „Împărat şi proletar”:

„Religia — o frază de dânşii inventată

Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,

Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,

După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,

Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?”

Dacă ar fi citit poemul în întregime, publicistul ar fi văzut că versurile fac parte din discursul proletarului şi că nu pot fi considerate nici pe departe o declaraţie a poetului. Poemul „Împărat şi proletar” cuprinde trei discursuri: al proletarului, al împăratului şi al poetului (sau, în orice caz, al unei instanţe supreme, care judecă totul de foarte sus).

Discursul proletarului este chiar uşor parodiat de Eminescu, prin preluarea unor clişee specifice discursurilor socialiste din epocă.

Altă idee tranşantă a lui Cristian Tudor Popescu este aceea că Eminescu n-a fost român (bineînţes, nu în sensul etnic al cuvântului, ci în acela moral). Pentru că situaţia de acum din România ne-a adus la exasperare suntem gata-gata să-l credem pe Cristian Tudor Popescu.

Dar el se înşeală din nou, considerând românesc numai ceea ce vede în jurul său sau la televizor, numai ceea ce e vizibil. Mai corect ar fi fost, poate, să exclame „Eminescu nu e bucureştean!”, dar şi atunci ar fi exagerat pentru că şi în Bucureşti trăiesc oameni de valoare, serioşi şi responsabili.

Ca să nu mai