Trimisii FMI, ai Bancii Mondiale si ai Comisiei Europene au sosit in Romania sa ne coasa pantalonii prin care ne curg lacrimile, copiii internati in spital cu luxatie fac septicemie si mor, stirile de langa calorifere, galantarul cu paine tot mai scumpa si ghiseul unde se platesc impozite sunt batute de drame din show-bizz, poceli pe mosteniri, divorturi de lux si Becali.
Pe la coada jurnalelor, dupa publicitate, imediat inainte de meteo, reporterii intreaba trecatorii daca stiu doua versuri de Mihai Eminescu. Nu prea stiu. Pe ei, pe reporteri, nu-i intreaba nimeni, niciodata, nimic. Nici la angajare, nici la machiaj, nici la mall, unde-si barfesc sefii, niste analfabeti, intre doua cafele.
Printre atatea nenorociri nebagate in seama de catre politicieni, Martin Harris, supusul celei mai reci puteri mondiale, mai fara umor si mai nesuferite, citeste "Revedere".
Omul e chiar emotionat, desi e ditamai ambasadorul Marii Britanii. De altfel, poezia aleasa de ziua lui Eminescu contine atata dor, atata nefericire, atata lipsa de speranta ca il poate face pe un britanic sa uite sa-si bea ceaiul.
Romanii n-au uitat insa de indeletnicirea lor principala. Pe foaia de parcurs au ironii, intepaturi, muscaturi. Ar avea si ciomage pentru alduit spinari, daca n-ar tine sa treaca in ochii celorlalti drept purtatori de torte de civilizatie.
N-a venit niciun politician in fata alaiului de reporteri ca sa le zica nici macar o strofa din "Scrisoarea a treia", deoarece sunt convinsi ca a scris-o Ovidiu Iuliu Moldovan sau Ion Caramitru. E drept ca, daca s-ar fi infatisat la apelul microfoanelor cu "astazi am sa fac o singura declaratie: la trecutu-ti mare, mare viitor", jurnalistii ar fi crezut ca sunt luati la misto.
Ambasadorul ne-a amintit, insa, ca lumea nu este facuta din castele de nisip. Daca ar fi sa piara mai
