Învățătoarele și educatoarele care vor să rămână în sistem sunt obligate ca, în cel mult șase ani, să aibă o diplomă de absolvent de învățământ superior.

O ordonanță de urgență aprobată de Guvern în decembrie 2012 obligă învățătoarele și educatoarele să aibă studii superioare, dacă vor să continue activitatea în învățământ. Cu alte cuvinte, învățătoarele și educatoarele cu 30 de ani vechime și cu gradul didactic I vor trebui să meargă la facultate dacă vor să-și păstreze pâinea. Iar la facultate ar urma să învețe cum se face ceea ce ele fac deja foarte bine de ani de zile. Această situație paradoxală s-a născut din cauza faptului că în Legea Educației nu există funcțiile de educator și învățător, ci doar aceea de profesor pentru învățământul primar și profesor pentru învățământul preșcolar. Omisiunea este “îndreptată” de Ordonanța de Urgență 92 din 18 decembrie 2012, care precizează: “educatorii și învățătorii încadrați în sistemul național de învățământ au dreptul să își continue activitatea în funcțiile didactice din învățământul preșcolar, respectiv învățământul primar pe care le ocupă, cu condiția absolvirii studiilor universitare de licență, în profilul postului, în cel mult șase ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență“. Ordonanța a stârnit numeroase controverse în rândul educatoarelor și învățătoarelor care au absolvit Liceul pedagogic și care predau de ani de zile. “Pur și simplu, suntem obligați să ne cumpărăm niște diplome. De exemplu, un învățător care a terminat în anii ’70 liceul, care are peste 30 de ani vechime, are gradul didactic I, va fi obligat să meargă la facultate pentru a rămâne pe post. Din punctul meu de vedere, acești trei ani, pentru care eu plătesc din buzunar, nu vor îmbunătăți cu nimic calitatea actului didactic prestat de mine. Voi învăța lucruri pe care eu le-am învățat deja, pe care le-am fă