Imaginati-va o insula de marimea judetelor Galati si Ialomita, cu o populatie la jumatate fata de Bucuresti. Un loc in care PIB/cap de locuitor atinge 28.000 de dolari (cu 20.000 mai mult decat Romania). Altfel spus, un PIB de 18 miliarde de euro (2011) inseamna o economie in miniatura, relativ la media UE.
Si ca sa arate ca in Paradis, Ciprul are cateva aspecte fiscale interesante. De exemplu, TVA. Maxim poate fi 17%. Pentru taxi e 8%. Pentru saloanele de coafura, dulciuri si sicrie e 5%. Pentru serviciile financiare este zero. Inregistrarea unei companii costa 102 euro, iar impozitul este 10%. Paradisul in cifre.
Insa in sincron cu criza mondiala, diavolul economic a aparut pe insula in 2008, cand tara a intrat in zona euro, eliminandu-si sansa de a-si devaloriza moneda in caz de napasta economica, care se si intampla: sectorul financiar cipriot are active de circa 150 de miliarde de euro. Adica peste 800% din PIB, mare parte expuse pe bondurile grecesti, aspect ce a obligat bancile sa participe la anularea unor parti semnificative din aceste datorii. In plus, creditele neperformante se ridica la 23 de miliarde de euro, in esenta din cauza sectorului imobiliar.
Aflat la limita, Ciprul a cerut ajutor in 2012. Mai prompta decat UE a fost Rusia, care a imprumutat insula cu 2,5 miliarde de euro. Nu neaparat pentru bunastarea cipriotilor, cat pentru a mentine in viata paradisul in ale carui banci se afla depozitat capital rusesc semnificativ. Si pentru ca investitorii rusi sa poata primi in continuare pasaport cipriot si, implicit, acces pe pietele europene.
Dar diavolul sta in detalii mai complicate: situatia este mai rea decat s-a crezut intial si Ciprul a cerut ajutor si de la troika Europei (FMI, CE si BCE). Nu de 5 sau 7 miliarde, ci de 20 de miliarde, dupa cum reiese dintr-un raport emis de BND (echivalentul german a
