Vizita lui Nixon în România din august 1970 a fost prima vizită a unui preşedinte american într-o ţară comunistă. Stenogramele convorbirilor strict secrete arată că aştepta importante servicii de la Ceauşescu.

Sute de mii de români au ieşit în stradă ca să-i aclame pe americanii atât de îndelung aşteptaţi. Vizita a fost socotită foarte importantă de ambele părţi. Ceauşescu a amânat din cauza ei congresul partidului. Iar Nixon, informându-i pe politicienii americani despre călătoria la Bucureşti, insistase asupra renunţării la „abordarea monolitică“ a ţărilor din lagărul comunist, conform documentelor citate de Mircea Răceanu (Istoria clauzei naţiunii celei mai favorizate în relaţiile româno-americane, Institutul Naţional pentru Memoria Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, 2009). În viziunea preşedintelui american, „o politică externă independentă“ merita răsplătită. Avertisment usturător, perceput de Moscova ca atare.

Simpatie reciprocă

Judecând după declaraţiile lui Nixon şi Ceauşescu, liderii s-au simpatizat reciproc.

Accente afective deosebite a pus şi Ceauşescu în relatarea făcută membrilor Comitetului Executiv după vizita preşedintelui Statelor Unite. „Nu a venit de pe poziţia unei mari puteri, am mers la piaţă, a dat mâna cu toţi zarzavagii, l-a lăudat Ceauşescu pe Nixon. E adevărat, şi el a fost zarzavagiu; până la vârsta de 20 de ani a vândut zarzavaturi. Din punct de vedere al originii sociale, are o origine mai bună ca mulţi comunişti. Soţia lui e fiică de miner.“ După evaluarea fostului şef al cadrelor PCR, cuplul Nixon corespundea la capitolul originii sănătoase!

Secretele întâlnirilor în patru

Să urmărim însă stenogramele şi notele de convorbiri desfăşurate la Bucureşti, în cel mai strict secret: de-o parte, preşedintele american şi secretarul de stat Henry Kissinger, de cealaltă, Ceauşescu şi premierul Maurer.

Nixo