Ziua de 15 ianuarie are o simbolistică aparte pentru toţi românii pentru că, la această dată, în urmă 163 de ani s-a născut Mihai Eminescu. Pentru suporterii dinamovişti, ziua este şi mai deosebită deoarece este aniversarea unuia dintre simolurile alb-roşilor, Florentin Petre. Ieri, fostul mijlocaş dreapta a reintrat în cantonament alături de "câini", după o pauză de şapte ani, dar din postura de antrenor secund. Imediat după ce prima şedinţă de pregătire din Poiana Braşov, pe anul 2013, s-a încheiat, Petre a acceptat să vorbească cu ProSport cu ocazia împlinirii a 37 de ani.

Este primul tău cantonament alături de Dinamo ca antrenor. Ţi se pare diferit faţă de atunci când erai fotbalist?

(Se gândeşte câteva secunde) Nu pot spune că este vreo diferenţă… Uite, mie îmi face plăcere să fiu aici, cu băieţii, să alerg cot la cot cu ei. Până la urmă asta e viaţa mea şi chiar mă bucur că am revenit în cantonamente!

Mai ţii minte al câta aniversare pe care o petreci în astfel de stagii este aceasta?

(Oftează şi se lasă pe spate) Le-am pierdut numărul… Dar sunt cel puţin 12 sau 13. Nu ţin minte să-mi fi petrecut ziua de naştere prea des pe-acasă de când m-am apucat de fotbal. (râde)

Care este cel mai mare regret al tău ca jucător?

Consider că am avut o carieră frumoasă, în care am avut parte de multe bucurii. Totuşi, faptul că nu am jucat niciodată în Liga Campionilor mi-a lăsat un mare regret în suflet. Chiar mai mare decât acela că nu am ajuns la o Cupă Mondială.

Care este primul obiectiv pe care ţi l-ai pus în minte pentru momentul în care vei ajunge antrenor principal?

Să o pregătesc pe Dinamo!

Bun, dar ţi-ai fixat un ţel de genul: eventul în primul an sau prima calificare din istorie în grupele Ligii Campionilor?

Oho! Păi lucrurile astea eu mi le doresc mereu pentru Dinam