ACIS a publicat proiectul Raportului Strategic Naţional 2012 (RSN 2012) săptămâna trecută spre dezbatere publică până vineri, 19 ianuarie, urmând ca ulterior acesta să fie transmis Direcţiei Generale pentru Politică Regională şi Urbană al Comisiei Europene. În condiţiile în care actualul guvern şi-a propus, printre priorităţi, regionalizarea României, este important ca acest raport să conţină date relevante, care să descrie corect realitatea dezvoltării economice a euroregiunilor, care să stea la baza viitoarelor politici regionale. Or, avertizează SAR, tocmai acest lucru nu se întâmplă, tendinţa RSN 2012 fiind mai curând aceea de a ascunde adevărul decât de a-l pune în evidenţă.
Ce reclamă SAR? România a adoptat în 2007 o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, un Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013, precum şi un Plan Naţional de Dezvoltare 2007-2013 în care asuma, drept unul dintre principalele obiective ale investiţiilor publice cu fonduri europene, dezvoltarea echilibrată între regiunile teritoriale. Ca ani de referinţă erau luaţi fie 2004, fie 2005, în funcţie de datele relevante disponibile. Or, susţine SAR, faptul că în RNS 2012 indicatorii de analiză ai disparităţilor regionale sunt prezentaţi numai cu valorile din 2009 şi 2011, şi nu prin raportare la 2004/2005, este de natură să distorsioneze grav realitatea.
Simplu spus, dincolo de datele tehnice şi metodologice complicate, autorităţile române încearcă să ascundă în statistici un adevăr simplu, care poate fi experimentat la prima mână de oricine călătoreşte prin ţară: diferenţele de dezvoltare dintre regiunile ţării au crescut dramatic, în loc să scadă, de când România primeşte bani europeni, se susţine în analiza SAR: „Indicele de disparitate regională, calculat ca raport dintre cea mai dezvoltată regiune (Bucureşti-Ilfov) şi cea mai puţin dezvoltată regiune (Nord-Est), este
