Situată la Poalele Retezatului şi a masivului Ţarcu, tăiată de la sud la nord de valea Râului Mare şi alte câteva râuri vijelioase de munte şi străjuită de trei masive muntoase, care o încadrează concentric, Ţara Haţegului este atestată documentar la 1247 în Diploma Ioaniţilor drept ţinut de confluenţă cu un conţinut profund românesc. În câteva cuvinte, la coborârea din Porţile de Fier ale Transilvaniei – câmpul de bătălie pentru cucerirea Daciei -Tapae 87 /101 d.Ch.- de către romani, dar şi al opoziţiei creştine la năvălirea turcilor în 1444 prin Iancu de Hunedoara, vestigiile arheologice antice abundă alături de cele ale perioadei medievale. Toate secolele trecute au lăsat o puternică dăinuire în piatră. Creşterea şi descreşterea Imperiului Roman a fost urmată de organizarea feudală a cnezatelor ce s-au păstrat aici, alături de cele mai interesante realităţi religioase precreştine, ce în bună parte au regenerat în construcţii de zidărie edificiile romane părăsite, vestigii de mare valoare. O imaginară trecere de la Sarmizegetusa romană pe la Densuş–ul medieval, ajungând la unul dintre multele castele ale legendarilor Candea, Nopcsa ori Mara, mergând spre Retezat şi Ţarcu, face imposibilă neobservarea depresiunii, pigmentată cu dăruirea recentă a lucrărilor hidroenergetice, ca apoi să urmezi la locuri de meditaţie, unice prin forma lor: vestita cetate de Colţ cu biserica acesteia de curte de la Suseni – Râu de Mori ori să ajungi în paradisul special al Prislopului, ce se prezintă ca unul dintre centrele de rezistenţă ale ortodoxismului, azi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj monastic ale Transilvaniei.

Dintre bisericile de piatră existente în Ţara Haţegului, patru dintre ele sunt redate în imaginile timbrelor poştale ale emisiunii „Biserici de piatră din Ţara Haţegului“.

Pe timbrul poştal cu valoarea nominală de 3,00 lei, este reprodus