În condiţii de gravitaţie zero, lacrimile nu curg, aşa cum s-ar întâmpla în mod normal pe Pământ, ci se strâng în jurul globului ocular.
Chris Hadfield, astronaut ISS, a descris acţiunea de a plânge în spaţiu ca fiind dureroasă din acest motiv. Întrebat pe Twitter dacă astronauţii pot plânge în spaţiu acesta a răspuns: "Ochii produc lacrimi, dar ele rămân în ochi şi formeaza o minge lichidă. De fapt, ele încep să usture puţin. În spaţiu, lacrimile nu se varsă".
Deşi plânsul este considerat a fi un act cu efect ameliorativ şi nu unul dureros, în lipsa gravitaţiei vederea poate fi afectată.
Din fericire, dacă lacrimile apar la bordul navei, astronautul şi le poate înlătura cu o bucată de material sau poate aştepta până devin suficient de mari pentru a ieşi singure din ochi, scrieThe Atlantic. În condiţii de gravitaţie zero, lacrimile nu curg, aşa cum s-ar întâmpla în mod normal pe Pământ, ci se strâng în jurul globului ocular.
Chris Hadfield, astronaut ISS, a descris acţiunea de a plânge în spaţiu ca fiind dureroasă din acest motiv. Întrebat pe Twitter dacă astronauţii pot plânge în spaţiu acesta a răspuns: "Ochii produc lacrimi, dar ele rămân în ochi şi formeaza o minge lichidă. De fapt, ele încep să usture puţin. În spaţiu, lacrimile nu se varsă".
Deşi plânsul este considerat a fi un act cu efect ameliorativ şi nu unul dureros, în lipsa gravitaţiei vederea poate fi afectată.
Din fericire, dacă lacrimile apar la bordul navei, astronautul şi le poate înlătura cu o bucată de material sau poate aştepta până devin suficient de mari pentru a ieşi singure din ochi, scrieThe Atlantic.
