Preluând tradiţia vieneză, Opera din Bucureşti a programat, la 31 decembrie 2012, un spectacol cu opereta Liliacul de Strauss, al cărei subiect se desfăşoară chiar în noaptea de Revelion. În superba montare, preluată, în urmă cu ani, de la Covent Garden („scăpată“, printr-o minune, de la… casarea pe care şi-o doreau „unii“ din motive absconse), un public numeros s-a bucurat să (re)vadă decorurile şi costumele elegante, specifice epocii, ascultând celebra partitură, cântată însă destul de anost, corect, dar fără strălucirea şi farmecul „obligatorii“, jucată, de asemenea, conştiincios şi… cam atât. Adevărul este că aşteptam, în special de la invitaţii clujeni – baritonul Marian Pop (Eisenstein) şi Petre Burcă (Frank) –, un plus de vervă, ştiindu-i buni actori, cu umor şi o mişcare scenică expresivă, dar probabil că s-au „adaptat“ atmosferei generale, rezolvând rolurile în nota cerută, dar fără a reuşi să stârnească râsul celor din sală. Am revăzut-o pe soprana Crina Zancu în Rosalinda, cântând cu acurateţe, rostind însă proza la fel de nefiresc ca întotdeauna, o surpriză fiind tânăra soprană Veronica Anuşca, dezagreabilă în alte roluri, dar convingătoare şi chiar simpatică Adele, scriitura vocală potrivindu-se de această dată glasului său nu foarte calitativ, dar îngrijit, jucând şi spunând textul neaşteptat de firesc. Mezzosoprana Mihaela Işpan a conturat, în travesti, un prinţ Orlowsky bun vocal, temperat în rest. Tenorul Lucian Corchiş a fost un „îngroşat“ Alfred, cu destule probleme de cânt, iar Vasile Chişiu a apărut în rolul Notarului fără prea mare convingere, „bifând“ doar intervenţiile cântate, dar nesusţinute ca joc. Mezzosoprana Valentina Tudose a constituit o prezenţă plăcută (Ida), iar actorul Pavel Bartoş a abordat din nou personajul Froch, în principiu deosebit de ofertant. L-am lăsat la urmă pe baritonul Stefan Popov, invitat de la Operetă pent