Propaganda legionarã era realizatã si de persoane venite din afara judetului. Gheorghe Dumitrescu, reprezentantul Societãtii de Asigurare “Vulturul” din Bucuresti, aflat în comuna Dumesti, se exprima în fata preotului Ion Boeru, la 29 iunie 1938: “Linistea din pãrtile D-vs este numai aparentã, cãci la Bucuresti si într-alte pãrti lumea misunã si sunt grozave nemultumiri din cauza actualului regim de de teroare si din cauza încercãrei de înãbusire a miscãrii legionare. România e toatã legionarã si aceastã miscare nu cã a pierdut ceva, ci din contra cã se întãreste pe zi ce trece si va fi vai de aceia care au cãutat sã o împiedice. Diriguitorului de la Interne de azi D-l Armand Cãlinescu îi sunt zilele numãrate. / Avem ordin de la cãpitan ca timp de un an toti legionarii sã- si caute de lucru, tinând strânse legãturi, dupã care termen vom cere pe cãpitan viu sau mort si vom porni la o actiune decisivã, cãci legionarul nu iartã si nu se dezice niciodatã, nici nu se vor face coade de topor tuturor lichelelor deastãzi ai regimului. / Legionarul stie sã sufere cãci numai prin suferintã ajunge la izbândã. Desolidarizarea lui Cristescu, Dragos, Protopopescu, etc, e numai o inventiea actualului guvern”. Gheorghe Dumitrescu va pleca din Tansa în judetul Roman. La 6 iulie 1938, studentul Constantin Manta din Brãila, aflat în vizitã la “cunoscutul legionar Nicolae Dãnilã” din Negresti, a fost perchezitionat si s-a gãsit asupra sa 103 fotografii cu fruntasii miscãrii, la care se adugã o cãmasã verde cu insigna “Ajutor Comandant legionar”. Numele de botez erau o altã formã de împotrivire a legionarilor. În comuna Tanacu, Constantin Samson dã numele copilului Corneliu (iunie 1938), iar Ion Buzdugan numele Codreanu (4 iulie 1938). “Aceste nume – se crede cã – sunt puse cu scopul de a se tine treazã ideia fostei organizatii legionare.” Un numãr mare de legionari sunt semnalati l