„Trăim în perioada în care argumentele şi raţionamentul sunt împinse în afara unei iniţiative, de marea problemă a românilor şi anume suspiciunea. Ce interese ascund aceste iniţiative? Aceasta e problema, nu interesul contribuabilului”Luminona

„Sănătatea-i cel mai preţios tezaur. Când vorbim de sănătate nu trebuie să ne gândim la doctrină sau culoare politică, la etnie, la vârstă, la religie, la profesie, la statut social. Trebuie s-o tratam ca pentru noi înşine, ca pentru apropiaţii noştri. Cei care au lucrat cu hârtii diferă foarte mult de cei care lucrat cu oameni, de aceea îl înţeleg pe domnul Nicolăescu. Îl înţeleg şi din punct de vedere al comportamentului şi scopului multor cazuri de cabinete sau spitale particulare din România, dar nu trebuie generalizat şi condamnate cabinetele performante din cauza unor cazuri particulare izolate. Mai ştiu că situaţia sistemului public de sănătate la nivel general (nu trebuie judecat după centrele universitare) este precară, că dotarea spitalelor este inferioară multor cabinete particulare, că bolnavii trebuie să-şi cumpere medicamentele, că în cabinetele particulare întâlnim medicii cei mai buni din zonă, că amabilitatea personalului se apropie de occident. Mai cunosc şi cazuri când, dotarea din sistemul de sănătate publică, din motive lesne de înţeles, este ţinută în depozite sau declarată defectă, orientându-se pacienţii spre cabinetele particulare ale medicilor din sistemul sanitar public. Dacă judecăm după cifre, contribuţia asigurării de sănătate este proporţională cu venitul fiecăruia dintre noi şi ca cei bogaţi (licit sau ilicit) nu sunt la cabinetele particulare, « sponsorizaţi » de cei săraci. În concluzie, contribuabilul trebuie să beneficieze în mod nediscriminatoriu la tarifele tratamentului sistemului de sănătate public, de sprijinul parţial al CAS, diferenţa să fie suportata de pacient. Sunt convins