De-abia vorbeam ieri despre efectele letale ale clientelismului in economia romaneasca, ca astazi am mai avut o mostra de mare calibru a aceluiasi fenomen: CFR.

Povestea companiei de cai ferate, impartita acum in trei companii - Calatori, Marfa si Infrastructura, este tot una despre distrugerea unei societati de stat prin capusare sistematica si subordonare fata de interese politice.

CFR a fost intotdeauna o feuda politica exploatata la sange. Conducerea companiilor CFR a fost mereu incredintata unor oameni de partid, siguri, care au acceptat toate contractele paguboase cu putinta in favoarea clientilor politici si trangandu-si, la randul lor, o parte consistenta, cazul cel mai notoriu fiind al lui Necolaiciuc.

Cam peste tot in lume transportul pe calea ferata este subventionat intr-o masura mai mica sau mai mare, dupa buget, de catre stat. Diferenta este ca acolo este subventionat, de fapt, calatorul care sa plateasca un pret mai mic pentru o forma de transport in comun mai sigura si mai ecologica.

La noi, subventiile date de stat nu au ajutat calatorul, care a platit un bilet din ce in ce mai scump pentru servicii tot mai proaste.

In Romania, subventionate au fost capusele, ele incasand cea mai mare parte din banii CFR. Si, exact ca in cazul Oltchim, in timp ce companiile de cai ferate se sufocau si acumulau datorii din ce in ce mai mari, istorice, catre furnizorii de utilitati si catre bugetul statului, capusele infloreau si faceau profituri tot mai consistente.

Intre timp, CFR nu a mai facut nicio investitie in infrastructura. Daca in drumuri, de bine de rau, s-au mai bagat ceva bani, au mai fost modernizate unele, au mai aparut cativa kilometri de asfalt, chiar de autostrada, in cazul infrastructurii CFR totul a inghetat.

Un inghet cu efecte previzibile si asupra sigurantei trans