Bill Gross, fondator şi CIO al PIMCO, cel mai mare administrator de fonduri de obligaţiuni la nivel global, se întreba recent pe Twitter dacă mai există încredere între băncile centrale.
Oare ce ar însemna pierderea încrederii între aceşti piloni de bază ai economiilor "moderne", în condiţiile în care nu mai prididesc campaniile propagandistice de liniştire a populaţiei privind caracterul benign al tipăririi nelimitate?
Întrebarea lui Bill Gross a apărut la scurt timp după publicarea unui articol în ediţia electronică a cotidianului financiar Handelsblatt, cu titlul "Bundesbank vrea să aducă înapoi aurul Germaniei".
După un raport al Curţii Federale de Audit din toam-na anului trecut, în care se recomanda actualizarea politicii de repartizare a rezervei de aur din depozitele externe, banca centrală a Germaniei a decis să repatrieze o mare parte din rezerva de aur a ţării. Datele de la Bundesbank arată că aurul este stocat în prezent la New York (45% din rezerva totală de 3.396 tone), Londra (13%), Paris (11%) şi Frankfurt (31%).
Carl-Ludwig Thiele, membru al conducerii executive a Bundesbank, a declarat la sfârşitul anului trecut că nu mai există motive pentru stocarea aurului în capitala Franţei, deoarece ambele ţări fac parte din uniunea monetară şi nu există efecte compensatorii în cazul unei crize valutare globale, mai scrie Handelsblatt.
Un comunicat de presă de pe site-ul Bundesbank a confirmat ieri ştirea din Handelsblatt. Noul plan de stocare a rezervei de aur a Germaniei prevede ca jumătate din aceasta să fie deţinută în ţară, iar restul la New York (37%) şi Londra (13%). Din păcate, banca centrală a Germaniei nu explică de ce trebuie ca repatrierea aurului să se facă în etape şi să dureze până în 2020. În comunicatul Bundesbank se mai arată că 300 de tone de aur din New York şi 374 de tone din Paris vor fi transferate în Frankf
