Actuala vizita a FMI este dintr-un anumit punct de vedere mai importanta decat celelalte si numai pentru ca in functie de rezultatele ei vor fi batute in cuie cifrele bugetului pe anul in curs.
In martie expira actualul acord si Romania are nevoie de altul ca de aer. De ce, a explicat chiar Victor Ponta: acordul cu FMI este un certificat de bonitate care ne da posibilitatea sa ne imprumutam pe piata de capital la dobanzi rezonabile.
Dar incheierea unui nou acord depinde de indeplinirea conditiilor deja asumate de Romania in actualul acord. Si din acest punct de vedere nu stam stralucit. De fapt, singura conditie indeplinita este inscrierea in limita de deficit bugetar convenita. Iar cea mai mare nereusita tine de zona companiilor de stat. Doua lucruri ar fi trebuit sa se intample in privinta lor si nu s-au intamplat: privatizare si management privat.
Nicio companie nu a fost privatizata, iar in unele cazuri, precum Oltchim, tentativa de vanzare a fost un esec de-a dreptul rusinos.
Operatiunea "manager privat" a fost si ea un esec total. Singura companie de stat care s-a apropiat de acest obiectiv a fost Tarom, insa candidatul selectat a fugit dupa cateva zile mancand norii.
Indiferent de variantele oficiale, cauza principala a acestor esecuri este aceeasi - clientelismul care sperie orice investitor si orice manager serios.
Sa luam spre exemplu Oltchim. Compania a fost scoasa la vanzare, insa niciun investititor de calibru din domeniu nu s-a aratat interesat. Teoretic, este o situatie paradoxala, pentru ca procedura a fost cea mai transparenta cu putinta, licitatia cu strigare, iar pentru o parte din productia combinatului exista piata de desfacere.
Dar daca exista piata de desfacere cum de a ajuns Oltchim in situatia actuala?, vine o intrebare logica. In principal, din cauza capusari
