Titlul de doctor-medic stomatolog a fost înlocuit cu cel de medic dentist, fapt ce provoacă vii şi întemeiate reacţii din partea reprezentanţilor Colegiului Medicilor Dentişti din România. „Oare urmează titlul de dentişti, sau şi acesta este prea mult?”, se întreabă prof. dr. Radu Septimiu Câmpian la rubrica Puncte de vedere CMDR.
Evoluţia ciclică a istoriei se adevereşte şi în medicina dentară. Din bărbierii de altădată s-au desprins şi au evoluat, ca profesie medicală, medicii stomatologi de astăzi. De la vracii vremurilor de mult trecute s-a ajuns, printr-o lungă evoluţie, la medicina de astăzi. Profesia medicală a acumulat în timp respectul, prestanţa, prestigiul şi onoarea cuvenite. Acestea au fost exprimate prin titlul profesional de doctor. „Domnul doctor“ a devenit cu timpul un blazon obţinut nu prin cutume ereditare, ci prin efort, multă muncă şi diligenţă dedicate omului aflat în suferinţă, omului bolnav. În unele ţări europene, titlul profesional de doctor-medic, nu titlul ştiinţific de doctor, este recunoscut şi apreciat, el regăsindu-se pe documentele de identitate ale medicilor. Complexitatea acestei profesii a crescut, în cadenţă cu dezvoltarea cunoaşterii prin rezultatele cercetărilor ştiinţifice, în baza principiului medicinii bazate pe dovezi. Această creştere continuă şi accelerată a volumului de informaţii din domeniul medical se găseşte exprimată în specialităţile medicale tot mai numeroase. Cu toate acestea, asistăm, în prezent, în România, la un paradox. Prestigiul se transformă în negarea performanţei, onoarea devine umilinţă şi respectul degenerează în desconsiderare. Medicii stomatologi au devenit medici dentişti şi titlul onorific de doctor-medic le este refuzat. Argumentele invocate sunt juridice, dar suportul legislativ este lipsit de argumente. Deciziile discreţionare au funcţionat şi funcţionează încă, demne de cel
