Cînd Catedrala Mîntuirii Neamului va fi socotită de Patriarhul Daniel neprofitabilă şi, în consecinţă, închisă, construcţia nu va rămîne mult timp fără chiriaş. În cîteva zile acolo se va deschide un Mega Image. Între Drumul Taberei şi Ghencea, Mega Image face faţă singur avalanşei de bănci şi farmacii. Pe o distanţă de un kilometru şi ceva sînt patru supermarket-uri Mega Image, mai mici, mai mari, mai medii. Chiar nu poţi inventa nici o scuză să nu cumperi de la ei. Altfel, ele sînt supermarket-uri curăţele, cu standuri bio şi personal amabil. Şi totuşi, un curcan şi o caserolă de carne de vită tocată cumpărate de la Mega Image au încercat să-mi împuţineze familia sau, mă rog, să o trimită la spital, ceea ce, în mare, ar fi cam acelaşi lucru.

Curcanul era unul capcană. N-o fi avînd el colesterol, dar, la schimb, căra în burtă un produs verde. Probabil, în drum spre planeta unde substanţa verde putea fi consumată, curcanul a fost prins şi băgat de domnii de la Peneş Curcanul în Mega Image. Cei de la supermarket ne-au dat trimitere la Peneş Curcanul, recunoscînd că sînt depăşiţi de diagnostic. După ce curcanul a încercat să ni se lipească pe faţă şi să ne însămînţeze cu puiet extraterestru, l-am închis în congelator.

Cei de la Peneş Curcanul nu ne-au răspuns nici în ziua de azi la mesajul trimis. După o vreme am aruncat curcanul şi acum nu ne mirăm cînd vedem prin cartier cîini cu ochii fosforescenţi şi ciucure pe frunte. Fac foarte mişto cînd îi fluieri.

A doua poveste începe cu strigătul cristalin al unui copil: „Mami, mami, vreau musaca!“ şi s-ar fi încheiat foarte repede dacă eram doar eu acasă, cu ­replica: „Musacaua e de rahat, luăm pizza!“.

Am cumpărat o caserolă cu carne de vită tocată. Era în termen, arăta bine, oricum, nu mişca. Cînd însă a fost pusă pe foc în tigaie, tocătura a început să miroasă de parcă găteam şosetele unui r