De 50 de ani, astrofizicianul britanic Stephen Hawking trăieşte cu o boală incurabilă: el suferă de scleroză amiotrofică laterală. Muşchii nu îi funcţionează, dar simţurile şi creierul nu i-au fost afectate. În anumite privinţe, Hawking este, aşa cum l-a numit Obi-Van pe Darth Vader, „mai mult maşinărie decât om“, spune antropologul Helene Mialet, autorul cărţii „Hawking Incorporated“.
Click-click-click: asta se aude în timpul unei conversaţii cu Stephen Hawking. Nicio voce, niciun alt sunet, nicio expresie facială. Cu apropiaţii săi, el poate comunica prin intermediul ochilor, însă cu ceilalţi comunicarea este posibilă doar prin conexiunea la computerul său.
Hawking este considerat cel mai inteligent om din lume, un fizician genial şi unul dintre cei mai mari cosmologi ai timpurilor nostre. Din cauza dizabilităţii sale, Hawking studiază legile Universului numai cu ajutorul raţiunii. El nu se poate mişca, aşa că lucrează doar cu mintea. Comunicarea este posibilă cu ajutorul unui scaner cu infraroşu, care îi redă în cuvinte mişcările muşchilor obrazului, cu ajutorul unui calculator şi a unui sintetizator vocal.
Antropolog interesat de ştiinţă şi de tehnologie, Helene Mialet a realizat un studiu despre fizician. „Ani de-a rândul i-am urmărit activitatea, modul de rezolvare a problemelor, teoriile lansate, am participat la interviuri şi documentare. Am intervievat toţi oamenii din jurul lui: asistente, studenţi, colegi, chiar şi jurnalişti. Am trăit şi am respirat în jurul lui Hawking“, spune ea pentru Wired.
Pentru a-l înţelege pe Hawking, antropologul spune că trebuie să înţelegi oamenii şi mecanismul fără de care el nu ar putea acţiona sau gândi; trebuie să înţelegi modul în care aceste entităţi se completează şi amplifică competenţele lui Hawking.
Cu toţii suntem mai mult mecanisme
„Cu ce se diferenţiază el de starurile sau chiar
