- Editorial - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2013 "Domnul cel de pasare maiastra, Domnul cel de nemurirea noastra - Eminescu.” (Grigore Vieru) "Trebuie sa stam de paza si sa nu dam decat morti acest pamant de sub picioarele noastre. Da! Chiar daca Rusia ar fi destul de aspra ca sa-l ia de la noi; noi insine nu il putem da sub nici un pretext, caci de acest pamant e legata demnitatea noastra, de la acest pamant atarna viitorul nostru. (…) Cuvantul nostru este: de buna voie niciodata, cu sila si mai putin.” (Mihai Eminescu) Inca nu s-au stins ecourile sarbatoresti ale aniversarii Zilei ivirii in constelatia geniului a inaltului Domn al Limbii Romane, certificand, inca o data, ca, de fapt, Ziua Eminescului ar trebui sa fie in fiecare zi, fiindca El nu este doar Poetul-Nepereche, ci si Straja Neamului si a pamantului romanesc in hotarele aparate cu statornica iubire si jertfa de inaintasi. Sora Basarabie, cea "furata, tradata mereu” - cum ar spune poetul Dumitru Matcovschi -, a gasit in marele gazetar Mihai Eminescu un aparator de exceptionala forta. "In activitatea sa de publicist, poetul romantic va imbraca haina analistului de un realism si o putere de patrundere fara putinta de egalat – scrie Vlad Parau (pentru "Veghea”, 2011, citat de Ziaristi online) –. Prin aceasta a devenit Eminescu omul total nu doar al culturii romane, cat al Fiintei Romanesti. (...) El i-a atribuit in articolele sale politice o importanta majora, cu atat mai mult cu cat a fost contemporan cu o parte din tragicele evenimente ce au marcat destinul Basarabiei. Traind intre 1850-1889, simtea proaspete urmele anexarii din 1812 a intregului teritoriu dintre Prut si Nistru la Rusia. A trait pe viu retrocedarea catre Moldova, prin Tratatul de la Paris din 1856, a unei parti (Basarabia geografica) din teritoriul anexat abuziv de rusi in 1812. A trait unificarea tarilor romane extracarpatice sub Alexandru Io