Cine ştie ce i-o fi spus Arafat lui Nicolăescu şi ce-a înţeles noul ministru al Sănătăţii despre banii din asigurările de sănătate. Fiindcă văd că acum începe să dea tot felul de explicaţii, cu care o scaldă.

În principiu e un uriaş abuz să nu i se dea dreptul cuiva care-şi plăteşte asigurarea de sănătate să se ducă, în contul acestor bani, la o clinică particulară. Dar tot abuz e să lucrezi ca medic şi la stat şi la privat şi să-ţi drenezi pacienţii la privat, caz în care statul plăteşte de două ori pentru acelaşi pacient. Sau, mai rău, să primeşti un pacient la un spital privat – să iei bani de la stat pentru el – şi apoi să-l trimiţi la un spital de stat, ca să nu moară în spitalul privat. Ideea lui Arafat, că spitalele strategice trebuie întărite, are noimă şi din acest motiv. Dar şi pentru că astfel poate scădea mortalitatea din spitale.

Unii dintre cei care-l fac acum pe Arafat comunist nu-i iartă doctorului că a fost – fără să vrea – cauza demostraţiilor de stradă anti-Băsescu şi anti-PDL. Un ziar apropiat puterii de atunci a încercat să-l compromită pe Arafat, acuzîndu-l de hoţomănii în contractele Smurd-ului. Rezultatul a fost că ziarul care l-a atacat jegos pe Arafat a pierdut cititori.

Să-l acuzi pe Arafat de comunism fiindcă vrea să întărească spitalele strategice înseamnă să întorci spatele bolnavului. De atacat e faptul că ministrul Nicolăescu vrea să facă rost de bani pentru sistemul de stat, lovind în dreptul de opţiune al bolnavilor. E de atacat, de asemenea, Nicolăescu fiindcă nu suflă o vorbă despre banii pe care managerii spitalelor de stat trebuie să-i verse în puşculiţa celor care i-au numit şi fiindcă nu dă semne că ar vrea să scape spitalele de pegra licitaţiilor cu dedicaţie, aşa cum a încercat Arafat cît a fost ministru. Ar mai fi şi altele, pe care un medic de familie cinstit i le poate spune ministrului Nicolăescu, numa