Pe cat se straduiesc sa o justifice, oficialii din Ministerul Sanatatii nu reusesc decat sa aduca argumente impotriva deciziei lui Eugen Nicolaescu de a sista "finantarea din bani publici a spitalelor private".
Imaginea de ansamblu este a unui sistem deficitar din toate punctele de vedere, a carui punere pe linia de plutire are un cost politic mare si atunci este carpit in zonele unde costul politic este mai mic.
Sa incepem cu minciunile si aberatiile:
1. Contributia la asigurarile sociale de sanatate nu este nici taxa si nici impozit. Contributia la acest tip de asigurari nu difera, in principiu, cu nimic de prima de asigurare platita, de exemplu, pentru polita CASCO sau pentru asigurarea casei.
Diferenta este ca aceasta contributie este obligatorie, deci o platesc toti cei care realizeaza venituri fiscalizate. Exista insa si persoane care o platesc voluntar, fara a obtine venituri in Romania, de exemplu cei care muncesc in strainatate, dar vor asigurare si in tara. Daca aceasta contributie ar fi impozit, cei care contribuie voluntar pe ce ar plati acest impozit?
2. Nefiind vorba de o taxa sau un impozit, banii pe care ii gestioneaza Casa de Sanatate nu sunt bani publici. Sunt banii privati ai contribuabililor la sistem care trebuie folositi in interesul lor, in scopul pentru care au fost colectati. Faptul ca sunt gestionati de o entitate de stat nu ii transforma in bani publici, desi amestecarea lor cu banii de la buget este abuzul comis de toate guvernarile de la Adrian Nastase incoace.
Primul an de functionare, singurul in care banii asiguratilor erau cu totul separati de buget, CNAS l-a incheiat pe plus. Excedentul a atras interesul Guvernului Nastase care a creat un fond unic unde sa fie varsati acesti bani pentru a fi folositi dupa cum dorea Guvernul. De atunci, Sanatatea a intrat in defici
