Confesiunea lui Lance Armstrong antrenează un vîrtej de consecinţe nefaste pentru oamenii din jurul său, dar şi pentru bugetul personal. De la capii Uniunii Cicliste Internaţionale, acuzaţi că ar fi întreţinut şi protejat injust legenda americanului, şi pînă la cei apropiaţi colaboratori, oameni precum belgianul Johan Bruyneel sau contabilul-şef Thomas Weisel, toată lumea depinde de ce dezvăluie Armstrong în interviul pe care i l-a acordat lui Oprah şi care va fi difuzat vineri şi sîmbătă dimineaţă, de la ora 4.

Plecăm de la ipoteza că Oprah nu a făcut vreo năzdrăvănie media şi că Lance Armstrong a recunoscut, într-adevăr, dopajul în interviul pe care i l-a acordat. Odată ce cutia Pandorei va fi deschisă şi Lance Armstrong va confirma ceea ce unii anunţau încă din 1999, afacerea îi va scăpa uşor de sub control. Texanul în vîrstă de 41 de ani va fi nevoit să răspundă în faţa presei americane, de departe cea mai "sălbatică" dintre toate, va suporta oprobriul public şi va fi, din nou, faţă în faţă cu sistemul de justiţie de peste Ocean. Însă, mai interesant de atît, Armstrong nu va suporta singur consecinţele propriilor declaraţii, confesiunea sa putînd însemna o adevărată spărtură în zidurile afacerii ce l-a propulsat în şapte rînduri pe prima treaptă a podiumului din Paris. În ordinea impactului, ei sînt cei care vor suferi cel mai mult de pe urma confesiunii lui Lance Armstrong:

1. LANCE ARMSTRONG. Principalul lucru de care trebuie să se ferească este Departamentul de Justiţie din Statele Unite, cel care se poate alătura procesului intentat de Floyd Landis, fost coechipier al lui Armstrong, împotriva companiei US Postal. Landis îi acuză pe Armstrong&Co. de fraudarea Statelor Unite, pentru că au folosit banii companiei de stat, între 30 şi 50 de milioane de dolari, în activităţi ilicite, în ciuda faptului că acest lucru era interzis în contract.