Asistăm, încă din trecuta vară fierbinte, de la buclucaşul referendum, la aprinse dezbateri pe tema independenţei şi a credibilităţii instituţiilor statului nostru de drept. Constrânşi de spaţiul tipografic, astăzi discutăm doar de trei dintre ele: Parchetul General, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Agenţia Naţională de Integritate. Denumirea lor ne lămureşte cu ce se ocupă fiecare şi mai ales cu ce trebuia să se ocupe de când au fost moşite şi „reformate”, ca să zicem aşa, de regimul Băsescu. Preşedintele-jucător le-a ţinut strict sub supravegherea sa şi le-a dat, prin cadrele de bază plasate la conducerea lor, orientarea cum să lucreze, ca să servească statul de drept, mai bine zis „de drepţi!”, la cheremul deţinătorului Magistraturii Supreme şi al camarilei portocalii. Domnia sa n-a ratat niciodată prilejul să susţină că aceste instituţii nu mai sunt controlate politic şi că domnii procurori şi agenţi de integritate lucrează cu bună credinţă, numai şi numai în spiritul legii, pentru combaterea corupţiei şi demascarea demnitarilor sus-puşi cu probleme de integritate la „mapa profesională”. El zice, el şi crede, că aşa ar sta lucrurile şi în percepţia poporului, vizavi de funcţionarea „politică” a sus-numitelor entităţi.

De ani buni însă, în presă, la televiziunile „mogulilor”, abundă acuzele, dezvăluirile că, păstorite de Codruţa Covesi, de Daniel Morar, de Horia Georgescu, PG, DNA şi ANI lucrează partizan la fabricarea de dosare împotriva adversarilor băsismului. O fi chiar falsă, eronată o asemenea percepţie despre lucrăturile cu dedicaţie politică ale subalternilor celor trei „piloni de bază” ai sistemului mafiot construit de locatarul de la Cotroceni? NUP-urile în serie, pe care domnii procurori „cu naşu-n sufletul” lor imaculat i le-au servit domnului Băsescu, în dosare grele în care acesta apărea ca inculpat, nu dau de gândit vizavi de obed