Industria farmaceutică are două componente de bază, medicamentele şi suplimentele nutriţionale (sau alimentare). Dacă medicamentele se folosesc pentru vindecarea afecţiunilor medicale, suplimentele alimentare sunt destinate să asigure corpului uman acele componente (în special vitaminele şi mineralele) pe care hrana tradiţională nu le mai furnizează sau pe care corpul nu le mai produce.
Oamenii consumă suplimentele nutritive pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru a preveni îmbolnăvirile. De exemplu, dacă există un deficit de bilă, aceasta se poate asigura cu supliment de fiere extras din organele animalelor.
Aceste suplimente pot fi sub formă de pilule, capsule, tablete sau sub formă lichidă şi în general sunt compuse din diverse elemente naturiste (plante sau componente de origine animală) şi vitamine. Producerea şi folosirea lor sunt reglementate şi este bine aşa, pentru a apăra oamenii, uneori disperaţi, de contrafaceri şi propagandă mincinoasă. Autorizarea suplimentelor alimentare în România intră în responsabilitatea a două autorităţi competente:
a) - Ministerul Sănătăţii, conform Ordinului 1069/19 iunie 2007.
b) - Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare Bucureşti, conform ordinului 244/ 401/2006 şi Ordinului 1228/2005/244/63/2006.
Încă din anul 2010 se află în discuţia Parlamentului un proiect de lege privind suplimentele alimentare. Acesta a fost dezbătut în mai multe etape cu specialiştii în domeniu. Varianta de proiect care a fost discutată şi înaintată spre Parlament ţine cont în mare parte atât de opinia specialiştilor, cât şi de contextul economic.
Se pare că şi în acest domeniu însă, politicienii "îşi arată muşchii", făcând sau propunând schimbări care afectează grav atât afacerile legale în domeniu, cît şi beneficiile acestor produse naturiste, fabricate în condiţii
