Pisica neagră, marţi 13, deochi – iată câteva dintre superstiţiile în care, potrivit statisticilor, nu mai puţin de 40% dintre români cred! Deşi nu ştiu exact de unde au pornit acestea, oamenii le respectă cu sfinţenie, chiar şi în era internetului. Chiar dacă par inexplicabile, psihologii şi sociologii spun că aceste credinţe satisfac nevoia nativa a omului de a emite prejudecăti pe marginea fenomenelor neînțelese. Știinta le respinge, iar Biserica le consideră blasfemii, dar superstițiile și-au făcut mereu loc în viața noastră, influențându-ne comportamentul. Cu origini precreștine, sau create de fiecare individ în parte, sunt studiate de etnologi și antropologi, care le descifrează înțelesurile și explică nevoia oamenilor de a crede în astfel de semne. Printre cele mai des întâlnite sunt feritul de deochi, întoarcerea din drum la vederea unei pisici negre, sau respectarea cu strictețe a zilelor de sărbătoare. Dar de unde provin aceste superstiţii? Spre exemplu, unii antropologi consideră că ideea conform căreia pisicile negre ar purta ghinion ar putea proveni de la începuturile creştinismului, când preoţii au demonizat unele divinităţi precreştine, reprezentate de aceste feline. Cât despre deochi, aceasta poate fi considerată una dintre cele mai vechi superstiţii, provenită probabil din Orientul Mijlociu – un transfer misterios de energie care provoacă o stare de rău, un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative și stăruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Unii specialişti cred că, la baza credinței în deochi ar sta opoziția dintre umezeală sau apă, ca expresie a vieții și uscăciunea asociată morții. Astfel, adevăratul rău pe care cel ce deoache îl face victimei sale ar fi faptul că îl “seacă”, îl usucă, lipsindu-l de fluidele necesare vieții. Tocmai de aceea, multe dintre metodele de combatere ale deochiului sunt legate de apă sau