"Bătălie" dură şi negocieri intense au loc de ceva timp pentru nominalizarea succesorului premierului luxemburghez Jean-Claude Juncker la cârma Eurogrup, pe măsură ce termenul până la care acesta a anunţat că rămâne în funcţie (sfârşitul lunii ianuarie, n.r.) se apropie.
Înfiinţat în 1997, Eurogrup era coordonat iniţial de către ţara care deţinea preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. În 2005, statele UE au decis să nominalizeze la cârma Eurogrup un reprezentat al uneia din ţările din zona euro, Juncker fiind deci primul său preşedinte. El a acceptat în iunie 2012 o prelungire a mandatului cu şase luni, tocmai pentru a da posibilitatea ţărilor din zona euro să cadă de acord în privinţa succesorului său.
Nominalizarea succesorului lui Juncker face parte de fapt dintr-un "joc" de putere la nivelul celor patru instituţii europene. Juncker doreşte să renunţe la şefia Eurogrup şi să se concentreze pe activitatea la nivel naţional, pe de o parte, dar şi pentru a da posibilitatea compatriotului său, Yves Mersch, de a prelua un post în conducerea Băncii Central Europene (BCE) în detrimentul Spaniei. La rândul său, Franţa vizează direcţia Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). În plus, există în joc preşedinţia viitorului Mecanism Europen de Stabilitate (MES) care va înlocui, începând cu 1 iulie, Fondul European de Stabilitate Financiar.
De fapt, "bătălia" se dă între Paris şi Berlin, reprezentanţii celor două ţări încercâd să ocupe acest post strategic pentru guvernarea zonei euro. Surse europene susţin că, este evocată chiar posibilitatea unui tandem între miniştrii francez şi german de finanţe, respectiv Pierre Moscovici şi Wolfgang Schaüble.
Berlin ar putea propune candidatura lui Wolfgang Schäuble, opţiune care, susţin surse europene, ar redesena geografia puterii în zona euro. Potrivit cotidianului Financial Times Deuts
