ACCENT

Vorbesc cu năduful omului care îsi încălzeste locuinta cu lemne. Într-o vreme ca asta, cu frig si geruri de crapă pietrele, că - vorba unui mare filosof - la noi iarna nu-i ca vara, lemnele sînt, cum stiti, la mare căutare. Da, dar si la preturi de te usucă. Trec smecheri de tot felul, mai bruneti sau mai blonzi, cu cîte o masinută de lemne pe străzi, si cum văd o „casă pe pămînt“, că asa i se spune, cum opresc si-ti propun să cumperi. Tu te duci la masină, cel mult de mărimea unui ARO, si auzi că, pe cîteva lemnisoare, îti cere, nici mai mult nici mai putin, trei milioane vechi. Adică, să dai trei milioane pe cîteva braturi de lemne, ca si cum tu ai scoate milioanele pe nări. Si, bineînteles, nu dai. Dar nu dai si pentru că ti-a mai rămas ceva din iarna trecută. Cui i-a mai rămas. Dar am văzut, recent, o scenă cu o băbută care încerca, săraca, să-l înduplece pe un vînzător să lase pretul mai jos, că n-are atîtia bani cît îi cere el. Ăla, nu si nu! Pînă cînd, într-un tîrziu, o întreabă pe băbută: „Mamaie, da mata cîti bani ai?“ „Păi am 90 de lei, că atîtia mi-au mai rămas din pensie, după ce am plătit si alte angarale. Si mi-a înghetat soba, aproape, cu frigul ăsta care s-a lăsat“. „Văd, zice ăla, dar nici eu nu pot să-ti dau marfa pe gratis. Ia dă-mi-i pe cei pe 90 si ia de aici!“. Si-i dă femeii trei brate de lemne, cît poate ea duce, adică, o nimica toată. „Mai pune, omule, numai atîta pe aproape un milion?“, încearcă ea să-l înduplece. Numai că individul a urcat deja la volan si dus a fost. Vedeti, ăstia sînt smecherii de sezon. Vara negotesc zarzavaturi, iarna, lemne. Că chiar spunea un vecin care ridicase capul peste gard si văzuse scena: „Nu-l stii pe ăsta?!“, zice. „Ăsta vinde în piată de primăvara pînă toamna tîrziu, tot felul de legume, zarzavaturi si fructe cumpărate, pe te miri ce, de la tărani, direct de la marginea ogorului. Oam