E de tot hazul să vezi cum se căznesc căuzaşii din Modrogan şi cei de pe la B1TV, plus lingăii din presa evenimenţială - quality dedicată tătucului din deal şi caută cu disperare eventuale gesturi ireverenţioase şi divorţuri în USL, ori execuţii „bolşevice” în PNL, pentru pedepsirea trădătorilor. Mai mereu e anunţată, în oficinele cu pricina, iminenta aruncare în aer a „Uniunii Socialiste”. Asta în timp ce în PDL se ascut săbiile pentru pedepsirea celor care îndrăznesc să comenteze şi să ceară analiza serioasă a dezastrului de la alegerile din decembrie trecut, în care partidul a ajuns în penibila situaţie să-şi milogească puţinele locuri în parlament, doar prin redistribuire. Cum se zice pe stadion, gloriosul detaşament „autentic” de dreapta e acum în găleată. De la îmborţoşarea de 33 la sută, pe care i-o dădeau sondajele, în urmă cu trei ani, a ajuns după numărarea „voturilor populare” la 15 la sută, pierzând toate colegiile electorale şi toate consiliile judeţene. Halucinantă creştere şi descreştere a celui mai iubit şi „incoruptibil” partid încropit şi mânat în luptă pentru fericirea ţării, de cel mai iubit şi stimat preşedinte-jucător.

Cum se poate explica o aşa galopantă prăbuşire? Prin ce minune sau revelaţie a ajuns această conjuncturală alcătuire politică de foşti fesenişti notorii, manevrată de un fost căpitan de vapor lipsit de scrupule, de pe stânga taman pe dreapta? N-aş greşi dacă aş spune că legiunea de strânsură încolonată într-o noapte de vaporean, ca să ocupe rapid terenul nimănui de pe dreapta eşichierului, îmi apare ca o cohortă de haiduci, ca o gaşcă ambiţioasă de mercenari, fără vreo doctrină de dreapta, fără idealuri. Nici n-aveau cum să se pătrundă de ele, să şi le toarne cu „naşul lor” în cuget şi-n simţiri. S-a văzut clar, în cei trei ani de guvernare portocalie, că nu ideologia i-a mânat la lupta cea mare, ci graba, lăcomia