La sfarsitul anului trecut, in prima sedinta din noua legislatura, noua armata de parlamentari s-a opus prin vot ridicarii imunitatii lui Ion Stan.
Ironic, potrivit referatului procurorilor, deputatul ar fi cerut spaga tocmai pentru a-si finanta campania electorala pentru obtinerea unui nou mandat de parlamentar. Deputatii au simtit pericolul si au facut front comun, ignorand riscul unei noi sanctiuni a UE, printr-o noua amanare a primirii in Schengen.
La fel de important, pentru a intelege ce si de ce se intampla in Parlament, din dosarul lui Ion Stan reiese ca deputatul le-ar fi promis celor care i-ar fi finantat campania contracte pe bani publici in schimbul banilor pe care urma sa-i primeasca.
In acest caz, avem descrierea intregii afaceri pe care o reprezinta castigarea unui loc de deputat sau senator in Parlament. Ca asa stau lucrurile pentru o buna parte dintre cei aproape 600 de parlamentari nu ar trebui sa avem prea multe dubii.
Reactiile lor fata de diminuarea banilor de cazare, fapt coroborat cu lucrul asiduu la o lege care sa le ofere o imunitate crescuta in fata cercetarilor procurorilor, nu fac decat sa confirme "afacerea" pe care unii o intrevad, o dezvolta si o intretin in Parlament.
Am avut neplacuta ocazie sa-i intreb pe cativa parlamentari, imediat dupa votarea pentru neridicarea imunitatii lui Ion Stan, de ce se solidarizasera orbeste cu un om despre care existau suficiente dovezi de coruptie. Si mai cu seama de ce o facusera imediat dupa ce si asa sfidasera vointa votului referendumului din 2009 - Parlament unicameral, cu nu mai mult de 300 de alesi - si intrasera in numar aproape dublu, intr-un Parlament gigant cu 600 de alesi.
Raspunsul a fost invariabil - Justitia nu e independenta, face jocurile altcuiva. Venind din partea unor oficiali ai statului, aceasta declaratie te
