Unii, destul de multi dintre oamenii in uniforma de la Internele de astazi, si-au schimbat parul. Nu mai sunt tunsi chilug, cu doar un soi de breton dupa modelul sovietic pilduitor. Acum, podoaba capilara este imbibata in clei cosmetic, iar cea faciala s-a imbogatit cu perciuni in unghi de 45, mustata, barba, musca, cioc.
Naravul insa este prezent. Betesugul moral provenit din constienta fortei in fata careia nimeni si nimic nu trebuie sa miste fara incuviintarea "organului" a ramas, in mare masura, acelasi. Bratul terminat cu pumnul inclestat pe bastonul de cauciuc ori pur si simplu izbit in ficatii si splina disturbatorului (nejudecat) urmeaza aceleasi legi ale biomecanicii.
Metamorfoza in stadii saltate sau timide a avut totusi loc. Bunaoara, in Galati, existau prin anii '80 doi militieni intrati in legenda. Un locotenent-colonel Herghelegiu. Zbir ilustrator al ordinii instaurate cu ajutorul cizmelor impecabil vacsuite. Purtatorii de pantaloni evazati si pletosii din epoca rock "pescuiti" de catre tablagii in urma raziilor de pe bulevarde ajungeau invariabil in subsolul sectiei I Militie.
Daca aveau nesansa sa-l prinda OS (ofiter de serviciu) pe bruta amintita, era vai si amar de coastele lor. Tinte fixe pentru incaltarile-oglinda ale lui Herghelegiu. Pe jumatate surd, se spunea ca imprastia lovituri pana cand incepea sa auda. Gemete, fireste.
Colegul sau, zelosul plutonier Vlad de la Circulatie, i-a aplicat o amenda cat se poate de reala nevestei sale pentru traversarea fictiva a zebrei pe rosu. Gestul avea menirea sa-i impresioneze prin onestitate si exces de ravna pe sefi. "N-am mama, n-am tata, n-am sotie cand e vorba de lege", obisnuia sa spuna vajnicul purtator de tole pe umar.
Asa cum spuneam, dupa '89 s-au vazut modificari la Interne. Au disparut centurile cu diagonala, porthartul, tinichelele de
