Daţi o căutare după „JP Morgan, leu, indices" şi veţi vedea o puzderie de ştiri în engleză, celebrând revenirea spectaculoasă a leului. Aprecierea monedei naţionale are legătură cu mai mulţi factori, pe lângă decizia JP Morgan (banca intenţionează să includă până la 1 mai obligaţiunile guvernamentale româneşti în indicele său GBI-EM Index Series, un indice dedicat pieţelor emergente), leul beneficiază de impulsurile speculative (diferenţialul de dobândă leu-euro împinge spre aşa ceva într-un context bun), de aprecierea euro în faţa dolarului (când euro creşte faţă de dolar, valutele emergente se apreciază în faţa euro; când moneda unică scade faţă de dolar, emergentele pierd la rândul lor teren faţă de euro) şi de o mişcare de echilibrare a evoluţiilor valutare regionale din 2012 (leul s-a depreciat faţă de euro, în timp ce coroana din Cehia, zlotul, forintul s-au întărit).
Cum moneda din Polonia a crescut cu 11% faţă de leu anul trecut, forintul cu 9%, iar coroana din Cehia cu peste 5%, mulţi speculatori au sesizat potenţialul de a face un ban din perechea euro/leu, într-un context politic mai stabil, principalul factor care îi făcuse să parieze împotriva leului la mijlocul lui 2012.
Era oricum normal ca leul să mai recupereze teren, n-am mers totuşi atât de prost în comparaţie cu vecinii.
Resorturile deciziei JP Morgan
Ce i-a apucat pe cei de la JP Morgan să curteze brusc obligaţiunile româneşti? Greu de spus, economia autohtonă nu i-a încurajat cu nimic în ultima vreme, acordul cu FMI are multe puncte nebifate cu câteva luni înainte de încheiere. E cert însă că mişcarea JPM de a da o mână de ajutor speculatorilor care pot închide mai lesne poziţiile când există veşti bune la orizont. Nu uitaţi că aprecierea leului a început de la 4,52 lei/euro în acest an, iar mai bine de 4% în 2 săptămâni, când joci în marjă - depunând adică o garanţie
