Miercuri, cu prilejul întîlnirii cu șefii AJF-urilor, Mircea Sandu m-a pomenit atunci cînd, fără să-l fi provocat cineva, s-a referit la dezafilierea Științei Craiova. “Oricît ar comenta Ioanițoaia în Gazetă, FRF n-a avut intenția să distrugă Universitatea”, a spus, după care a insistat că “nici eu, nici Federația n-am greșit în cazul Craiovei”.
Cum povestea e cunoscută, ca și placa Nașului, n-am să reiau istoria de la Adam și Eva. Deși măgulit că președintele Federației mi-a pronunțat numele în prezența unei asistențe largi și selecte, îndrăznesc să-l contrazic iar. Nu numai că Mircea Sandu și membrii Comitetului Executiv au greșit grav față de Știința, dar au greșit într-o manieră inadmisibilă.
Practic, o admite și Nașu’ însuși: “Dacă FRF mai aștepta două săptămîni și lăsa în pace Craiova, oricum (n.a. clubul) rămînea fără jucători, care aveau cereri la comisii de a deveni liberi”. Plecînd de la această afirmație, se ridică întrebarea, demnă de gîndirea unui preșcolar, de ce Mircea Sandu și ciracii lui nu i-au permis Universității să piară pe mîna ei, că tot urma să piară, ci s-au grăbit să-i rupă gîtul?!
Răspuns simplu: deoarece Nașu’ a vrut să se răzbune pe Mititelu, să-l învețe minte pentru că a cutezat să-l înfrunte și chiar să-l jignească! Atît că, lovind într-un singur om, a lovit într-una dintre cele mai iubite echipe românești și, din păcate, în numeroșii suporteri ai acesteia. Cu alte cuvinte, cu Nașu’ la comandă, CEx n-a constatat decesul Craiovei, CEx i-a cauzat moartea.
Miercuri, Nașu’ a mai zis și că, ținînd partea Craiovei contra Federației, Justiția ar fi cîntărit speța politic, adică incorect și ilegal, sub influența faptului că primarul actual din Bănie, la ora aceea doar candidat, și-a făcut campanie electorală purtînd la gît un fular alb-albastru. Debil argument, ca și acela că Știința s-ar fi găsit pe 20 iulie 2011, da
