Presa din România era pe vremuri una din cele mai independente din spaţiul ex-sovietic. Acum, posturile de televiziune îşi atrag telespectatorii cu tirade nocturne împotriva politicienilor independenţi sau reformişti, învelind conţinutul politic în trivialitate şi vulgaritate, scria Tom Gallagher, un expert în România, anul trecut în Wall Street Journal.

Pasajul a fost preluat de revista The Economist într-un articol despre media românească.

Modul în care televiziunile au redat moartea unei celebrităţi locale a fost mai degrabă o ilustrare a felului în care s-a degradat în ultimul timp o parte din presa românească. Am văzut imagini cu sicriul acestuia, cu mulţimea îndurerată, clopotele de înmormântrare şi prim-planuri cu femei plângând, întrerupte de intervenţii răsunătoare ale politicienilor exprimându-şi regretul pentru marea pierdere naţională, scriu jurnaliştii de la The Economist.

În studiouri, jurnaliştii dezbăteau aprig: "Trebuie să fie incinerat, aşa cum şi-a dorit, sau îngropat, aşa cum cere practica Bisericii Ortodoxe?". "A avut într-adevăr un fiu ilegitim?", "Dacă este, într-adevăr, în coşciug, atunci ar trebui să dea capacul deoparte, ca să îi vedem faţa".

Personalitatea despre care este vorba era Sergiu Nicolaescu, care a murit pe data de 3 ianuarie, la 82 de ani.

Deşi familia acestuia a cerut expres jurnaliştilor să îi respecte intimitatea, aceştia nu s-au ţinut deoparte. În loc să se limiteze la a evoca viaţa de politician şi cea profesională a lui Sergiu Nicolaescu, jurnaliştii au perorat speculaţii despre viaţa sa privată, mai scrie The Economist, menţionând că nu este primul caz în care presa românească se comportă astfel.

Cum se justifică aceste abordări? În articol este citată Ioana Avădani, şefa Centrului pentru Jurnalism Independent, care spune că o primă cauză ar fi calitatea r