In memoria generatiei de confrati mai mari, cea a lui Mihu Dragomir, Dimitrie Stelaru, Neculai Tautu, George Dan,Tudor Musatescu, Geo Dumitrescu, Radu Boureanu, Ghita Dinu, Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintila, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurentiu Fulga, Sasa Pana, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan,Eugen Schileru, Nicolae Margeanu, Nicolae Crisan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat sa invat ceva din lupta cu poncifele vremii.
Dintr-un asemenea reflex, pesemne, unul ca mine, savurandu-mi libertatile castigate in 1989, nu mi-am pus imediat problema daca e revoluie sau nu e revolutie, la fel cum nu mi-am pus niciodata problema sa caut vreo functie bugetara sau vreun profit de la stat, de vreme ce asemenea libertati imi asigurau tot ce-mi era mai drag: Placerea de initiativa si de realizare a ei prin mine insumi, prin ideile si energiile pe care pot sa le dezvolt, prin actiunile pe care le puteam intreprinde din capul meu, macar in partea asta mai scurta a vietii sa ma bucur de ceea ce fac eu si nu de ceea ce obtin de la altii vanzandu-mi pe un salariu tot ce aveam mai personal, adica ideile si initiativa pe care mi le probasem. Asa eram construit si, pesemne, pe acest motiv rezistam. Am cautat intotdeauna posturile in care produceam ceva, inovam, restructuram. In radio si televiziune am produs mereu formate si emisiuni noi, am infiintat posturi si emitatoare noi si am organizat redactii intregi. Organizand inceputurile ei, la Editura „Eminescu” am inventat colectii noi, vandabile, care aduceau fonduri pentru a publica poezie si debuturi la care se pierde. In cinematografie dadeam solutii tehnice prin care grabeam productia sau ieftineam costurile si am modernizat structura infiintand casele de filme, la ”Contemporanul” am ridicat tirajul de la 5.000 la 40.000 de exemplare. Pentru asta, uneori mi se dadea o leafa mai mare, ajun
