„Ce facem cu România?”. Istoricul Lucian Boia este, poate, omul cel mai potrivit să ne explice de ce ajungem mereu să punem această întrebare . Omul care dărâmă mituri şi stabileşte noi recorduri la vânzările de cărţi despre România ne explică de ce suntem ultimii în toate clasamentele continentale.

Paltoanele n-au ieşit încă din şifoniere. Deasupra Bucureştiului, un soare deloc stins îşi joacă ultima mână, un fel de totul sau nimic înainte să se retragă falit din calea iernii. E octombrie, timp pentru dimineţi reci scăldate în lumină, timp pentru întrebări şi pentru răspunsuri.

Undeva în centrul vechi al Bucureştiului, într-un magazin de antichităţi transformat în cafenea, vocea lui Lucian Boia se strecoară printre ceştile amorţite ale unor cafele cu lapte. Boia nu şi-a lansat încă volumul “De ce este România altfel”, mai e o lună până la târgul Gaudeamus. Astăzi, cu paltoanele ieşite din şifoniere, ştim: a fost cea mai bine vândută carte a evenimentului. Vreme de câteva săptămâni, Boia a apărut peste tot în presa centrală, răspunzând întrebărilor reporterilor şi, mai departe, românilor.

De ce este România altfel? Sunt două decenii de când se caută răspunsuri la întrebarea asta, şi cu fiecare căutare oamenii s-au afundat parcă şi mai mult în nisipurile mişcătoare ale cauzelor. Boia are zâmbetul omului care a început să înţeleagă. După ce a demontat atâtea mituri ale istoriei naţionale, Boia reuşeşte în ultimul său volum să explice simplu totul, creionând o istorie a înapoierii. E o istorie care pleacă de la primele formaţiuni statale apărute în spaţiul românesc şi pune punct la izbucnirea isterică din vara anului trecut, când politica românească a săpat tranşee suficient de adânci cât să găzduiască toată populaţia ţării.

Am amânat vreme de aproape trei luni publicarea interviului cu Lucian Boia, pentru că el face parte dintr-o serie editorial